In Amintire

O, Blaze, imi vin greu cuvintele pe care vreau sa le scriu aici. Acum, cincisprezece ani, ne-am intalnit. Te tineau in bratele mele si la moment inca nu ti-ai deschis ochii. Dar, la acel moment, i-ai deschis stand in bratele mele, si eu eram prima persoana pe care ai vazut-o in viata si de atunci stiam c-aveai sa faci o parte in familia noastra.

Sase saptamani mai tarziu, stateai in spatele masinii noastre si veneai acasa cu noi. Ce minune a fost. In prima seara, ti-era frica. Tin minte foarte bine, fiindca te vaitai si nu stiai unde sa te duci. Dar noi te iubeam de la inceput.

Erai peste tot. Si cu timp, mancai tot ceea ce vedeai. Legos, baloane, chiar si banii lui Ben.

Cand erai mic, iti placea zapada! Am face bulgari de zapada si fugeai dupe ele incercand sa le prinzi! Ce bucurie am vazut in ochii tai fugand.

Am avut vecini care au avut si ei caini cu care ai avut multe batalii prin gardul nostru. Si stii bine ca ai castigat de fiecare data. Erau mici, n-aveau nici o sansa.

Cand ne-am mutat, stateam pe podeaua noastra si era o musca care te urma. Te-ai suparat si cu o singura laba, ai ucis-o si a cazut mort. Ce m-ai minunat.

Ne jucam, mai ales cu lanterna noastra care te confundea intotdeauna. Vroiai cu tot sufletul tau sa prinzi lumina! Ce mult am ras.

Esti fratiorul meu cel mai mic. Ai fost, si vei fi in continuare preferatul meu frate cu patru picioare. Te-am iubit, te iubesc, te vei iubi in continuare. Vazundu-te azi era greu. Am plans, si n-am mai plans de peste 4 ani. Dar stiu unde esti, si cu cine esti, si asta ma consoleaza.

Pana ce ne vom mai vedea, fratiorule. S-odihnesti in pace. Domnul sa te aiba-n grija sa.